Dumnezeu

Creștinii Ortodocși cred în Unul Dumnezeu, Sfânta Treime: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Sfânta Treime înseamnă trei Persoane (ipostasuri), unite după firea Dumnezeiască și nedespărțite una de alta. Dumnezeu este veșnic, atotputernic, duhul atotbun, Care a creat toată lumea și pe noi, oamenii, ca să-L proslăvim pe El și, unindu-ne cu El, să atingem sfințenia și să devenim fii ai lui Dumnezeu.

Icoana „Treimea”, zugrăvită de cuviosul Andrei Rublev în sec. XV.

Iisus Hristos

Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, cel de al doilea ipostas al Sfintei Treimi. El este născut din Dumnezeu-Tatăl mai înainte de toți vecii, iar în timp S-a zămislit fără de prihană și S-a născut din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu – Fecioara Maria. Hristos este Cuvântul veșnic al lui Dumnezeu, care „S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi, plin de har şi de adevăr” (In. 1:14).

Iisus Hristos este Dumnezeul-Om – Dumnezeu adevărat și om desăvârșit. Firile dumnezeiască și omenească s-au unit pentru totdeauna în Hristos: Dumnezeu S-a făcut om.

Hristos Pantocrator. Icoană din mănăstirea din Sinai (sec. VI).

Slujirea pământească a lui Hristos, care s-a încheiat prin răstignirea, Învierea și înălțarea Sa la ceruri, a avut scopul de a mântui omenirea de puterea păcatului și a morții. Prin propovăduirea și faptele Sale, Iisus Hristos a umplut cu un sens nou relațiile oamenilor cu Dumnezeu și ale oamenilor între ei, El a dat porunci, a arătat pildă de dragoste, milostivire, blândețe, bărbăție, bunătate. El a fost răstignit pe Cruce pentru păcatele omenirii și a adus jertfă desăvârșită, răscumpărându-ne din păcat prin sfântul Său Sânge pentru Împărăția Cerurilor. „Dar El fusese străpuns pentru păcatele noastre şi zdrobit pentru fărădelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră şi prin rănile Lui noi toţi ne-am vindecat” (Is. 53:5)

„Fără credința în Iisus Hristos, nimeni nu poate să se întoarcă la Dumnezeu și să intre în Împărăția Cerurilor. Și chiar de ar crede cineva în Iisus Hristos, dar nu ar face ceea ce făcea Iisus Hristos, acela nu se poate numi ucenic al Său” (Sf. Ier. Inochentie (Veniaminov), „Arătarea căii spre Împărăția Cerurilor”).

Ortodoxia

Ortodoxia este credința în Dumnezeul Treimic și viața autentică în Hristos care decurge din aceasta, care este nedespărțită de Biserica întemeiată de El. Credința Ortodoxă este cea pe care Hristos a transmis-o apostolilor, iar apostolii au transmis-o noilor generații de creștini (vezi Iuda 3, II Tes. 2:15, I Cor. 11:2).

Unica menire a Ortodoxiei este mântuirea și sfințirea fiecărui om, unirea sa cu Hristos în Biserica Lui, părtășia sa la viața de veci. În asta constă Evanghelia sau vestea cea bună că Iisus Hristos este Mântuitorul și Răscumpărătorul, că El a înviat din morți și prin asta fiecare din noi poate atinge viața veșnic fericită în Împărăția Cerească.

„Ortodoxia este adevărata cunoaştere şi cinstire a lui Dumnezeu; Ortodoxia este închinarea la Dumnezeu în Duh şi în Adevăr; (…) Ortodoxia este proslăvirea omului de către Dumnezeu, a adevăratului slujitor al lui Dumnezeu, prin harul Preasfântului Duh dăruit omului” (Sf. Ier. Ignatie (Briancianinov)).

Cuvântul „ortodoxie” înseamnă „dreapta slăvire” sau „dreapta învățătură” și a apărut pentru a desemna credința adevărată, a o deosebi de erezii (învățături mincinoase).

Omul

Omul este creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu pentru a avea plinătatea vieții, dragostei și bucuriei în comuniunea cu Dumnezeu, pentru a I se închina Lui în duh și adevăr. „Oamenii sunt creați nu pentru a trăi doar aici pe pământ, asemenea animalelor, care după moarte dispar; ci pentru unicul scop de a viețui cu Dumnezeu și a trăi nu o sută sau o mie de ani, ci o veșnicie” (Sf. Ier. Inochentie (Veniaminov), „Arătarea căii spre Împărăția Cerurilor”).

Fiecare om are o valoare infinită, întrucât poartă asupra sa pecetea Creatorului său. Omul a fost creat fără de păcat, dar nu și desăvârșit. Adam (omul cel dintâi) a fost creat pentru a se asemăna tot mai mult lui Dumnezeu, pentru a crește în cunoașterea de Dumnezeu.

Însă la începutul istoriei a avut loc căderea în păcat a primilor oameni – Adam și Eva, care n-au ascultat de Dumnezeu și în acest fel au devenit muritori, s-au supus blestemului. Firea lor s-a stricat, iar chipul lui Dumnezeu în om s-a întunecat de păcat.

Hristos cel Înviat mântuind omenirea. Frescă.

Dar lui Dumnezeu Însuși I s-a făcut milă de oameni și El a intervenit în soarta lor. „Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (In. 3:16). Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a devenit Unicul Mijlocitor care ne unește pe noi cu Tatăl ceresc.

Hristos a murit pe Cruce după firea Sa omenească și prin sângele Său ne-a izbăvit de păcat, blestem și moarte veșnică. Iar în a treia zi a înviat, pentru a nu mai muri niciodată și a deschide tuturor calea spre viitoarea înviere și viață veșnică. După Învierea lui Hristos moartea nu mai are o stăpânire permanentă asupra creștinilor.

Biserica

Biserica Ortodoxă este Trupul lui Hristos, legătura Domnului Iisus Hristos cu oamenii Săi, uniți prin unitatea credinței, a tainelor și a sfințitei ierarhii. Unicul cap al Bisericii este Hristos. Biserica Ortodoxă este una, sfântă, sobornicească și apostolească, ea este deschisă pentru toți oamenii, indiferent de originea lor etnică, socială sau de orice alt gen.

Biserica Ortodoxă este unica corabie a mântuirii, în care Dumnezeu îi adună pe toți cei ce cred în El.

Crezul

Crezul sau simbolul credinței reprezintă o expunere scurtă a principalelor adevăruri ale creștinismului ortodox. Crezul a fost alcătuit de sfinții părinți ai Bisericii Ortodoxe la două Soboare Ecumenice (în anii 325 și 381).

Icoana sfinților părinți de la Întâiul Sobor Ecumenic.

Iată textul crezului:

  1. Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.
  2. Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Născut, Carele din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii, Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl prin Carele toate s-au făcut.
  3. Carele pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om.
  4. Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Pilat din Pont și a patimit și S-a îngropat.
  5. Și a înviat a treia zi după Scripturi
  6. Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui.
  7. Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a căruia Împărăție nu va avea sfârșit.
  8. Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Carele din Tatăl purcede, Cela ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Carele a grăit prin prooroci.
  9. Întru Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică.
  10. Mărturisesc un botez întru iertarea păcatelor.
  11. Aștept învierea morților
  12. Și viața veacului ce va să fie. Amin.